contre-ténor [kɔ̃tʀətenɔʀ] n. m. PLURIEL contre-ténors. RO contreténor.
Haute-contre.
⇒
haute-contre.
ORTHOGRAPHE
nom masculin | |||||
---|---|---|---|---|---|
contre-ténor
|
|
||||
RO contreténor
|
|